Elle est blanche. Elle est raciste. Elle va devenir noire.

Continuand nota comica a filmelor precedente, ale aceluiasi regizor, Etienne Chaitiliez, La vie est un long fleuve tranquille (1998), Tanguy (2001),  Agathe Cléry (2008) este un film care merge pe principiul ceea ce nu iti place,  ti se poate intampla chiar tie sau proverbial vorbind – ceea ce nu-ti place, altuia nu-i face… /de ce fugi de aia nu scapi.

Scritptul filmului se bazeaza pe fapte reale, insa nota originala vine din modalitatea de a aduce in prim-plan unul dintre efectele maladiei Adisson. Evident, aceasta maladie va fi doar un pretext pentru a marca un epifenomen al unor dispoziţii sociale - rasismul. Trateaza, cu un umor extraordinar, temele rasismului si a snobismului. Introduce un nou mod de a privi si a trata filmul te tip musical – Broadway style – printr-o interesanta combinatie intre ideile rasismului si snobismului, duse pana la extrem, si cantece insotite de coregrafie precum Elle n’est pas Raciste – un fel de negare a negatiei, parodierea lui Michael Jackson – Black is Black, Besides That. Personajul principal, Agathe Cléry (Valérie Lemercier), reprezinta arhetipul femeii de succes al secolului al XXI-lea. Este directorul de marketing al unui companii de produse pentru ingrijirea tenului cand afla ca sufera de boala Adisson, sindrom ce ii schimba complet culoarea pielii. In mod ironic, produsele, Scandinavia, pe care Agathe le promoveaza la momentul metamorfozei sale se adreseaza in special celor cu tenul foarte deschis, motiv pentru care avem situatii extrem de amuzante si inconfortabile in acelasi timp in incercarea lui Agathe de a le promova.

Chiar pusa in fata faptului implinit Agathe refuza, la inceput, sa isi accepte noua infatisare si totodata continua sa ii urasca pe cei de alta rasa. Reactia celor apropiati (Dominique Lavanant, Isabelle Nanty, Artus de Penguern) este una de total abandon, astfel Agathe este nevoita sa invete sa traiasca precum o persoana de culoare. In cautarea altei slujbe Agathe se infrunta cu refuzurile obisnuite pe care ea le imbratisa in fata angajarii unei persoane de culoare. Idea discriminarii rasiale,vom vedea ca, nu este abandonata niciodata deoarece atunci cand Agathe ajunge directorul unei agentii nu accepta sa angajeze decat persoane de culoare.

Trailer: