Descrisa de catre un critic drept „Cetateanul Kane al filmelor cu porci vorbitori”, aceasta fabula vesela despre un purcel care devine un excelent pastor de oi poate sa-i faca pe spectatorii care pana acum au mancat fara scrupule carne de porc sa ia serios in considerare posibilitatea vegetarianismului. Babe este un purcelus inocent si irezistibil ajuns in ograda unui fermier tacut si excentric, Hoggett (James Cromwell), care isi descopera o mare afectiune pentru micul animal. Sotia grasa si rosie la fata a fermierului (Magda Szubanski) il ocheste fara prea multe discutii pe Babe pentru cina de Craciun, dar porcusorul are o „inima lipsita de prejudecati”, o curtoazie care nu da gres, o curiozitate si un curaj care influenteaza pe fiecare locuitor al fermei si care pana la urma ii traseaza un destin eroic.
Producatorul si co-scenaristul australian al filmului, doctorul vegetarian George Miller, creator al trilogiei “Mad Max”, a asteptat zece ani pana cand a putut transpune pe ecran incantatoarea carte pentru copii “Porcul pastor de oi” a lui Dick King-Smith, un fermier englez devenit profesor si scriitor. Evotutiile tehnologice i-au permis in sfarsit sa combine animate adevarate (inclusiv sute de purcelusi coafati toti cu motul negru al lui Babe) cu dubluri animate. Vocile animalelor (indeosebi a lui Christine Cavanaugh pentru Babe si Miriam Margolyes si a lui Hugo Weaving pentru cainii ciobanesti al lui Hoggett) au ridicat stacheta interpretarilor antropomorfice. Iluzia ca animalele vorbesc este atat de imediata si de puternica, incat purtarea lor omeneasca — de la generozitate si altruism la nevroza, ciuda, bigotism si comportament criminal — pare perfect credibila.
Vechiul coleg al lui Miller, Chris Noonan, isi face debutul regizoral cu multa ingeniozitate, un ritm antrenant al actiunii, excerpte muzicale alese pe spranceana din “Carnavalul animaielor” de Charles Camille Saint-Saens si cu o naturalete demna de Sfantul Francisc in manuirea distributiei pe patru picioare pentru a obtine interpretari ilare si captivante. Povestea, narata de Roscoe Lee Browne si de un cor extravagant de soareci cantareti, este suficient de simpla si de emotionanta pentru a-i atrage pe copii, dar si indeajuns de frumoasa pentru parinti. Vedem si auzim aici ecouri blande ale “Fermei ani-malelor” a lui Orwell, a carui satira a lost reprodusa mai fidel in continuarea “Babe: purcelul in oras”, un film mai intunecat si mai putin apreciat.
