Violenta sexuala explicita si portretul socant al unui psihopat sadic (Dennis Hopper), care tine ostatica familia unei cantarete pentru a o face pe aceasta sa-i cedeze fara rezistenta, au provocat o controversa furtunoasa in jurul filmului misterios, intunecat si nelinistitor al lui David Lynch. Descrierea cruzimii, ne-buniei si ororii aflate imediat sub suprafata placuta, curata si cocheta a vietii clasei de mijloc americane nu este tocmai subtila, dar este pervers palpitanta, indrazneata si facuta cu stil. “Catifeaua albastra” combina un aer misterios si decadent cu un spirit american ironic si satiric si cu un ton original, insufletit si usor stilizat.Acelasi amestec atragator de bizarerie dezgustatoare si familiaritate confortabila, de arta si kitsch, aveau sa faca din serialul de televiziune Twin Peaks fenomenul cultural al anilor 1990 si sa exercite o influenta remarcabila asupra multor imitatori.

Kyle MacLachlan si Laura Dern sunt fermecatori in rolurile lui Jeffrey Beaumont si Sandy Williams, naivii adolescenti care se trezesc implicati in relatia macabra dintre rapitorul criminal Frank Booth (Hopper), unul dintre cei mai memorabili psihopati ai ecranului,infricosator, astmatic, dependent de masca de oxigen si scuipand obscenitati la fiecare cuvant, si Dorothy Vallens (Isabella Rossellini), curajoasa, dar chinuita (si brutalizata) cantareata de cabaret aflata la mila lui, pentru ca Booth ii tine captivi pe sotul si copilul ei. Lumberton este un oras american tipic, insorit, searbad, cu gazoanele si gradinile sale ingrijite, cu centrul industrial si cu restaurantul anonim in care Jeffrey si Sandy se hotarasc sa devina detectivi amatori in timp ce se indragostesc unul de altul. Dar totul este de fapt intors pe dos — mai mult sau mai putin —, de la descoperirea de care curiosul Jeffrey a unei urechi intr-un camp si aventurile sale anxioase si periculoase de voaior care vrea sa evite o crima, la uluirea sa atunci cand da peste un straniu tablou al mortii.

Scena in care Jeffrey, ascuns in dulapul lui Dorothy, devine martorul violului frenetic comis de Frank asupra victimei sale imbracate in catifea albastra este foarte controversata, dar e, in acelasi timp, un exemplu clasic, ametitor al nervului lui Lynch. Inserarea inteligenta a unor balade pop insidioase — in primul rand a celei care da titlul filmului — in tesatura muzicii nervoase a lui Angelo Badalamenti, colaboratorul regulat al lui Lynch, sporeste atmosfera ciudata. Desi apare intr-o singura scena, Dean Stockwell, in rolul lui Ben, partenerul lui Frank, este aproape la fel de ciudat si spectaculos de sinistru ca Hopper.