Cu un titlu metaforic folosit ca laitmotiv brutal, “Crash”, castigatorul Premiului Oscar pentru cel mai bun film in 2005, are ca subiect efectele secundare ale intersectarii existentelor unor locuitori ai oraslui Los Angeles. Introduceti conflictul etnic preferat (latini vs. asiatici), condimentat cu orice eveniment incitant disponibil (furt), si imaginea este, dintr-odata, complexa, dar clara.

Da, vanitatea filmului de a prezenta relatiile umane este banala. Da, conflictele povestii sunt duse la extrem prin hiperbolizare. Da, insultele multiculturale cunoscute sunt uzate. Insa puterea de netagaduit a filmului rezida din micile fragmente de dialog perfect corelate, dialog purtat intre personajele observate indeaproape, care prind viata in mecanismele intrigii.

Printre personajele conturate se numara: detectivul Waters (Don Cheadle) si partenera sa Ria (Jennifer Esposito), care investigheaza o crima; familia Cabot, procurorul avid de putere Rick (Brendan Fraser) si nevasta lui vesnic nemultumita Jean (Sandra Bullock), reactionand atunci cand masina le e furata de doi borfasi care se intind mai mult decat le e plapuma; ofiterul Ryan (Matt Dillon) si partenerul lui Tom (Ryan Phillipe), care hartuiesc un cuplu simpatic, familia Thayer, regizorul tv Cameron (Terrence Howard) si lacatusl Daniel (Michael Pena), care il ajuta pe proprietarul unui magazin de cartier, Farhad (Shaun Toub), ceea ce duce la consecinte neateptate pe masura ce drumurile Ii se intersecteaza in mod repetat, explorand ideea de „crash” (izbitura). Treptat, firele povestii se strang intr-un lat clar, fiecare poveste capatand consistenta, dezvaluind marginile taioase ale vietii in diversitate.

Scris de Haggis si Bobby Moresco, “Crash” nu este nici realist, nici fantezie. Construite pe exprimarea intolerantei de casta, personajele navigheaza prin era postcomputerizata, in care simplele vorbe sunt purtatoare de putere, incat suntem capabili sa ne tratarn reciproc rau sau bine, in functie de circumstante.