Stalingrad, batalia care a definit cel de-al doilea razboi mondial si a conturat evolutia istorica a secolului 20, a pus fata in fata doua superputeri, intr-una dintre cele mai sangeroase batalii din istoria omenirii.  Vremea aspra, resursele multiple si determinarea Armatei Rosii s-a dovedit net superioara fortelor Germaniei moderne. Ecranizata in mai multe filme, precum “Stalingrad” al lui Joseph Vilsmaier sau “Enemy at the Gates” de Jean-Jacques Annaud, sangeroasa batalie nu va putea fi niciodata redata cu adevaratele ei orori si disperari ce au marcat acea iarna, dar filmele pot prezenta o mica incursiune in vietile celor din mormanele de moloz ale orasului ce purta numele Secretarului General, Iosif Stalin.

Regimente intregi de soldati sovietici treceau raul Volga, atacand pozitiile fortificate ale nemtilor, multi dintre ei murind inainte de a apuca sa traga macar un foc, iar cei ce supravietuiau si se retrageu erau considerati dezertori si impuscati de proprii ofiteri. Printre supravietuitori se afla si un tanar fermier din Muntii Ural, Vassili Zaitsev (Jude Law, “Gattaca”, “Cold Mountain”), care reuseste sa scape ascunzandu-se intr-o fantana ticsita cu cadavre. In curand, il intalneste pe Comisarul Danilov (Joseph Fiennes, “The Great Raid”), un propagandist rus. Cand Zaitsev omoara consecutiv cu sniperul cinci germane este ridicat in slavi ca erou, in urma propagandei scrise despre el de Danilov. Este rapid incadrat in devizia de lunetisti si, cu fiecare asasinat, legenda lui creste. Pentru a-l elimina, nemtii isi aduc cel mai bun lunetist, maiorul Konig (Ed Harris, “Appaloosa”, “Pollock”), pentru a pune capat “masinariei de ucis” sovietice si pentru a restaura disperarea si frica in randul populatiei Armatei Rosii.

In mare, “Enemy at the Gates” impresioneaza, desi nu se ridica la nivelul celor mai bune filme ale genului, printre care “Saving Private Ryan”, “Glory”, “Platoon” sau “Full Metal Jacket”. Secventele de actiune sunt bine regizate iar pericolul ce pandeste la fiecare colt sau printre bucatile de caramizi sfarmate ce servesc pe post de ascunzatoare, se simte pe toata durata filmului. Majoritatea scenelor sunt acoperite de fum, cu structuri ce stau sa cada in urma devastatoarelor explozii sau cu cartuse abia trase ce zac pe jos. Nicio cladire, nicio planta sau niciun om nu raman neatinse de ororile razboiului, iar filmul creeaza in acest sens o atmosfera cat mai veridica.

Istoricul Antony Beevor, sugereaza in cartea sa, “Stalingrad”, ca desi, Zaitsev a fost un personaj real, povestea duelului sau cu Konig este pura fictiune. Desi personajele principale sunt bazate pe figuri istorice reale, este foarte improbabil ca ele sa se fi intersectat vreodata.

Desi acuratetea istoric a filmului este discutabila, jocul de-a soarecele si pisica este foarte bine realizat din punct de vedere cinematografic. Caracterele sunt suprinzator de bine realizate, camaraderia lor si, in unele cazuri dragostea fizica si emotionala ce si-o poarta unele altora, trimite filmul catre o abordarea ceva mai profunda si adanca ce adauga greutate actiunii.