Produs remarcabil a cinci ani de filmari si montaj intermitente, “Eraserhead” a rost primul film de lungmetraj al lui David Lynch dupa cateva scurtmetraje promitatoare, dar arareori proiectate in salile de cinema. Un midnight movie si film emblematic, acest “vis despre lucruri intunecate si tulburatoare”, dupa cum il descria insusi regizorul, i-a asigurat acestuia o echipa de fani pasionati si a anticipat superbele imagini din “Omul elefant” (1980), “Dune” (1988) si “Suflet salbatic” (1990) si naratiunile contorsionate si contorsionante din “Twin Peaks” (1992), “Autostrada pierduta” (1997) si “Calea misterelor” (2001).

Cu intriga sa neconventionala, peisajele de desert postindustrial si imaginile alb-ne gru care par produsul subconstientului unui nevrotic, Eraserhead a fost comparat cu filmul expresionist “Cabinetul doctorului Caligari” (1919), cu portretul decadentei urbane futuriste din “Metropolis” (1926) si cu peisajul de vis, absurd/suprarealist din “Cainele andaluz” (1929) — partial in mod justificat, in ciuda insistentei lui Lynch ca nici unul dintre aceste filme nu l-a infiuentat in mod direct. In plus, desi majoritatea comentatorilor incep discutia filmului cu observatia ca intrebarea “Despre ce e vorba in film?” este improprie, daca nu irelevanta, urmatorul pas este, de obicei, sa incerce sa argumenteze ca, in ciuda multelor sale idiosincrazii, filmul are un protagonist, dialoguri si o naratiune mai mult sau mai putin lineara.

Aceasta ultima afirmatie nu e usor de sustinut la un rezumat obisnuit al povestii. Scena de inceput ne prezinta un tip cu o infatisare ciudata (Jack Fisk) care trage de niste parghii in interiorul unei planete zimtate, in timp ce din gura “eroului” Henry Spencer (Jack Nance) apare o creatura asemanatoare unui vierme, sugerand poate conceptia si nasterea.Ajungand acasa, in apartamentul sau mizerabil, intrun peisaj urban dezolant, Henry afla de la un vecin ca prietena sa Mary (Charlotte Stewart) il invita la cina la parintii ei. Asezat la masa in fata unei cine care consta, intre altele, dintr-o gaina in miniatura din care curge sange si care isi misca picioarele in sus si in jos dupa ce Henry infige in ea o furculita, protagonistul afla ca este tatal unui copil prematur care se alla inca la spital. Mary se muta la Henry, dar il paraseste repede, deoarece tipetele copilului, suferind de diferite malformatii si, aparent, de cvadriplegie, o tin treaza toata noaptea.

Copilul, care arata ca o incrucisare de reptila animatronica si fetus de vitel, devine din ce in ce mai dezgustator si mai bolnav. Dupa ce fantazeaza despre o femeie blonda cu obraji ca ai unei veverite (Laurel Near) care canta pe o scena in timp ce calca pe viermi in interiorul radiatorului lui Henry, si dupa ce petrece o noapte impreuna cu seducatoarea sa vecina (Judith Anna Roberts), Hemy isi imagineaza cum capul ii iese din trup — si este inlocuit cu capul copilului sau — si apoi este dus la o fabrica unde va fi folosit ca material pentru producerea de gume de sters. In cele din urma, Henry taie bandajul care acopera tot corpul copilului si il omoara, lasand sa iasa munti de maruntaie spumoase. Intr-o scanteiere orbitoare de lumina alba, Henry o imbratiseaza pe Doamna-din-Radiator in ceea ce ar putea fi viata de dincolo de moarte.

Nici un rezumat al lui Eraserhead, oricat de exact, nu poate transmite tonul acestui film unic si complex. Sentimentul de stanjeneala, chiar de oroare, pe care il starneste si care nu face decat sa se intensifice cu fiecare noua vizionare, este pur si simplu de neuitat.