In filmul lui Stanley Kubrick “Barry Lyndon”, batalia principala, ne spune naratorul, nu este inscrisa in cartile de istorie, “desi a fost memorabilia pentru participanti”. Cand a vrut sa faca un film despre Vietnam, la putin timp dupa ce povestile fantastice si nelinistite ale lui Francis Ford Coppola (“Apocalipse Now”)si Oliver Stone (“Platoon”) creasera o imagine a razboiului plina de aburul acizilor si napalmului, Kubrick a mers pe aceeasi linie. “Full Metal Jacket” prezinta lumea vazuta de infanteristi, in care toti ofiterii, numiti sau nu, sunt fiinte extraterestre – ridicole, dar fatale (pana si prostituatele, ni se spune, sunt „ofiteri care servesc in Vietcong”) -,iar eroicii, mult incercatii puscasi marini din multe alte filme glorificatoare, sunt tineri care habar nu au unde sunt si ce fac.

Bazat pe romanul autobiografic “The Short-Timers” al lui Gustav Hasford, transformat in scenariu de Michael Herr (scenaristul de la “Despatches” si autorul textului narat de protagonistul din “Apocalispe Now”),” Full Metal Jacket” este nemilos, comic, oribil si emotionant in acelasi timp, si prezinta aspecte ale razboiului care arareori apar in filme. Lunga scena de inceput se petrece pe insula Parris, centrul de pregatire al recrutilor. Dupa o secventa in care tineri cu par lung sunt transformati in niste roboti chilugi, la fel de asemanatori intre ei ca si oamenii viitorului care populeaza filmul “THX 1138” al lui George Lucas, filmul este confiscat de extraordinarul R. Lee Ermey in rolul sergentului instructor Hartman, a carui violenta neobosita, inventiva si obscena („Pun pariu cä esti genul care ar fute pe unul in cur si n-ar avea nici macar bunul-simt sa-l gadile la puta”) este menita sa-i stoarca pe “ciudatii astia” de orice urma de vlaga, inainte de a-i putea transforma in automate ucigase. Intr-o prelegere, Hartman se lauda cu faptul ca Lee Harvey Oswald si Charles Whitman au invatat sa traga cu pusca in Marina. lronia oribila a acestor secvente – care seamana perfect cu scena antrenamentului gladiatorilor din “Spartacus” – este ca, in mod logic, unul dintre soldatii mai nepriceputi (Vincent d’Onofrio) devine o copie grotesca a sistemului, in ochi cu o lucire salbatica amintind de psihopatii din “Portocala mecanica” si de Jack Torrance (Jack Nicholson) din “The Shining”. Primul lucru pe care il face nou-nascutul in Marina este sa-si ucida creatorul-calau si sa se omoare apoi pe sine.

Dupa aceste scene, imaginile razboiului in Vietnam sunt aproape o usurare. Soldatul Joker (Matthew Modine), un jurnalist, da peste cativa indivizi si mai dementi – intrebat cum poate ucide femei si copii, un mitralior din elicopter raspunde foarte tehnic („E usor, nu trebuie sa tintesti mult mai in fata”), in limp ce un colonel remarca: „Fiule, tot ce le-am cerut puscasilor mei a fost sa ma asculte ca pe Dumnezeu”. Punctul culminant al filmului este un schimb de focuri din timpul bataliei de pe ruinele orasului Hue, cand plutonul lui Joker da peste o femeie-lunetist din Vietcong: nimeni nu iese castigator, iar puscasii marini se retrag grabiti in noapte cantand marsul “The Mickey Mouse Club”.