Bun, candid, onest si sincer, Sam lucreaza din greu ca debarasator într-o cafenea Starbucks din Los Angeles, având mare grija la aranjatul pachetelor de zahar. Adora întâlnirile cu prietenii care capata aspectul unor ritualuri si cade prada emotiilor extreme, de la exuberanta incontrolata, la posomorarea copilareasca. Dar cea mai intensa emotie pe care o traieste este dragostea pentru adorabila sa fiica (Dakota Fanning). Mama ei, o femeie fara adapost, a parasit-o la nastere.

Pentru ca e un mare fan Beatles, Sam a botezat-o Lucy si cu un mic ajutor din partea prietenilor, a crescut-o pana la vârsta de 7 ani. Din acest moment, incep necazurile. Intelectul lui Sam este acela al unui copil de 7 ani, insa Lucy e isteata foc. Atunci când incearca sa-l faca pe tatal ei sa nu para idiot, profesorii cred ca ceva nu-i in ordine. Totul se complica cu niste iesiri publice ale lui Sam, venite in cel mai nepotrivit moment. Autoritatile o plaseaza pe Lucy in grija unor parinti adoptivi. Acest lucru declanseaza o lupta pentru custodie pe care Sam nu si-o poate permite. Si totusi, el incearca sa angajeze un avocat renumit de la o firma prestigioasa. Succesele din tribunal ale acesteia ascund un mariaj muribund si o relatie rece cu un fiu neglijat. Rita accepta cazul lui Sam pro bono si invata ca are mai multa nevoie de puterea de dragoste a clientului sau decât de cunostintele sale in materie de drept. Ancorat in molipsitoarea sa dragoste pentru Beatles, mereu entuziastul Sam incepe sa aiba o influenta pozitiva asupra Ritei.

Prietenii lui Sam fac deseori paralelisme intre filme si existentele lor. In mod corect, ei includ printre referinte Kramer contra Kramer. Ciudat, dar nu mentioneaza Rain Man. Poate ar fi fost prea evident. I am Sam e o combinatie intre melodramatica lupta pentru custodie din Kramer contra Kramer si portretul autistului candid din Rain Man. Dustin Hoffman a jucat in ambele filme, cistigând câte un Oscar pentru fiecare rol. Sean Penn, la rândul lui, a primit si el o nominalizare pentru ca e pur si simplu senzational in pielea retardatului mintal. Disparând pur si simplu in rol, actorul devine un studiu ambulant al celor mai caraghioase fobii dar si al devotamentului absolut. Nu mai e baiatul dur pe care-l stim din atâtea pelicule, ci un dulce copil-barbat. Rita este cel mai bun rol al lui Pfeiffer din ultimii ani. Chiar daca evolutia personajului e previzibila, suntem pe deplin satisfacuti. Dianne West e, de asemenea, excelenta in rolul vecinei dragute si agorafobice iar Laura Dern straluceste intruchipând-o pe mama adoptiva sfâsiata de sentimente contradictorii.

Se pare ca Hollywood-ul e plin de carieristi ai caror copii au fost crescuti de dadaca si studiourile adora sa faca filme “compensatorii” care sa-i izbaveasca cumva. Plin de câini, baloane, imbratisari si bune sentimente, I am Sam e o melodrama solara. Magia filmului consta in faptul ca ne simtim mai mult rasplatiti decât manipulati. Rita subliniaza la tribunal un adevar: “abilitatea intelectuala a unei persoane n-are nimic de-a face cu capacitatea sa de a iubi”. In scopuri dramatice, aceasta convingere trebuie sa fie pusa mai presus de orice indoiala (si logica). Lui Lucy ii revine dificilul rol de a fi mesagerul credintei de mai sus si ea se achita cu brio de sarcina, mai ales in secventa in care ii alina disperarea tatalui sau cântându-i “All you need is love”. O coloana sonora plina cu cover-uri Beatles si un montaj inteligent ajuta ca mesajul dragostei si tolerantei sa iradieze spre noi.