In vara anului 1990, Anthony Swofford, un tanar de 20 de ani inrolat in generatia a treia, a fost trimis in desertul Arabiei Saudite pentru a lupta in Razboiul din Golf. In 2003, memoriile lui din acea perioada din acele locuri au devenit cea mai bine vanduta carte, Jarhead, nume cu care se alinta Puscasii Marini intre ei. Swoffors a scris cu acea urgenta, promptitudine, onestitate si umor ce ar putea veni doar din partea unei persoane care a trait acea experienta. Cartea lui Swofford a stationat noua saptamani in topul The New York Times al celor mai bine vandute carti si a fost considerata acelasi gen de publicatie ca si “unele memorii… clasice ale Razboiului din Golful Persic din 1991, devenind una dintre cele mai bune carti scrise despre viata militara. Un fragment salbatic familiar pentru milioane de tineri, dar foarte rar atat de bine relatat.”

Aceasta este povestea neslefuita venita direct din gura acelui copil de 20 de ani, poveste despre un razboi total diferit de cel despre care se vorbea prin ziare si peste tot in rest. Acesta era razboiul real, cu sonde de ulei arzande spre cerul noptii, ca niste comete care au cazut pe pamant; recruti scandalagii si prafuiti, veseli si totusi terifiati de faptul ca in orice moment, de dupa urmatorul deal, razboiul ar putea sa inceapa; tineri, parasiti pe un camp de lupta de neuitat, cautand distractie intr-un joc de fotbal cu masti de gaze, asteptand pachete si scrisori de acasa, pariind pe luptele de scorpioni si imbatandu-se pentru a celebra un Craciun departe de familiile lor. Dar, dincolo de aceasta situatie de cosmar, s-au nascut prietenii deosebite, o camaraderie pe viata si pe moarte.

Cartea lui Swofford, mult aclamata si bine vanduta, despre viata ca Puscas Marin aparuta la inceputul anilor ‘90, pretuia multe lucruri, notabila fiind onestitatea dureroasa si lipsa de respect cu care naratorul si-a privit lumea lui – o observare la persoana intai din partea unui soldat generatia a treia asupra razboiului ce-l inconjura. In locul unor eroi clasici in uniforme si curati dedicati unei cauze, sunt prezentati tineri recruti in desert in costume transpirate, cu pasiune pentru muzica rock, cu predilectii spre pornografie. Ei au fost antrenati sa ucida si apoi stationeaza intr-un mediu arid, neospitalier si suprarealist. “Daca sunt nevoit sa spun orice poveste despre Razboiul din Golf, cea pe care simt nevoia sa o spun este propria mea poveste”, spune Swofford. “Aveam 18 ani cand m-am alaturat Corpului Puscasilor Marini, care parea suficient de atractiv multor tineri, in Decembrie 1988. Odata ajuns in Infanterie, am vazut niste tipi care aveau arme mai bune si echipament mai bun. Am aflat ca acestia erau tragatorii de elita. Exista ceva mistic in ceea ce-i privea.” Lui Swofford i s-a dat oportunitatea de a avansa de la a fi un “plangacios”, la a fi cercetas / tragator de elita in Plutonul de elita STA al Puscasilor Marini. “A fi tragator de elita insemna insa sa mori pentru acea tragere perfecta cu arma – fusesem prins in capcana”.