“Le voyage dans la lune” ne poarta imediat cu gandul la originile mitice ale cinema grafiei ca arta ale carei „reguli” au lost stabilite chiar in procesul propriei deveniri. Cu o durata de aproximativ 14 minute, aceasta productie franceza difuzata 1902 reprezinta o adevarata revolutie in epoca, majoritatea filmelor realizate la inceputul secolului trecut nedepasind doua minute.

“Le voyage dans la lune” reflecta direct personalitatea histrionica a producatorului sau, Georges Melies, al carui trecut ca actor de teatru si iluzionist si-a lasat amprenta asupra propriei creatii. Pelicula experimenteaza curajos unele dintre ce mai faimoase tehnici cinematografice, precum supraimpresiunile sau inlantuiri de scene si practicile de montaj ce mai tarziu aveau sa cunoasca o intrebuintare pe scara extinsa. In ciuda simplitatii efectelor speciale, filmul este in general consid rat primul exemplu de opera de anticipatie, el propunand multe dintre elementele caracteristice genului — o nava spatiala, descoperirea de noi frontiere — si stabilind majoritatea conventiilor acestuia.

“Le voyage dans la lune” debuteaza cu o conferinta stiintifica in cadrul careia profesorul Barbenfouillis (interpretat de insusi Georges Melies) incearca sa-si convingi colegii sa participe la o expeditie de explorare a Lunii. Odata planul acceptat, misiunea este organizata, iar oamenii de stiinta sunt trimisi pe Luna cu o nava spatala. Aceasta, asemanatoare unei rachete teleghidate, aselenizeaza chiar pe ochiul astrului, reprezentat ca o fiinta antropomorfa. Ajunsi pe suprafata lunara, oamenii de stiinta ii cunosc la scurt limp pe locuitorii ostili, selenitii, care ii conduc la regele lor. Cand descopera ca o simpla atingere cu o umbrela ii poate face pe inamici sa dispara intr-un nor de fum, francezii reusesc sa evadezes i revin pe Pamant. Cad in ocean si exploreaza abisul, fiind in final salvati si apoi onorati ca eroi la Paris.

Melies creeaza un film care merita un loc de cinste printre capodoperele ce au marcat istoria cinematografiei mondiale.Iin ciuda aparentei sale suprarealiste. “Le voyage dans la lune” este o opera antrenanta si inovatoare, capabila sa combine tehnicile teatrale cu resursele infinite ale mediului cinematografic. Melies, iluzionistul, a lost mai degraba un orchestrator decat un regizor; de asemenea, a contribuit la realizarea filmului si in calitate de scenarist, actor, producator, scenograf, designer de costume si creator de efecte speciale, considerate spectaculoase la acea vreme. Acest prim science-fiction autentic nu poate fi omis de spectatorul interesat de originile conventiilor ce aveau sa influenteze ulterior intregul gen si cele mai faimoase realizari ale acestuia. Intr-un sens mai general, “Le voyage dans la lune”  poate fi privit ca filmul ce stabileste diferenta majora dintre fictiunea si nonfictiunea cinematografica. Intr-o epoca in care cinematograful ilustra preponderent viata cotidiana (precum filmele fratilor Lumiere de la sfarsitul secolului at XIX-lea), Melies a reusit sa ofere un film de fictiune construit doar pentru divertisment. A deschis astfel drumul viitorilor cineasti, exprimandu-si vizual creativitatea intr-o maniera fara precedent la acea vreme.