Regizorul Cedric Klapisch nu avea in vizor o continuare a povestii din L’auberge espagnole, insa dorinta sa de a lucra din nou cu distributia acestui film, alaturi de amintirea satisfactiilor pe care filmul i le oferise si a placerii cu care il turnase, l-au convins pe Klapisch ca o astfel de continuare ar fi de fapt o idee foarte inspirata.Ideea concreta pentru Les poupees russes s-a nascut insa, cu adevarat, in timpul turneului de promovare al L’auberge espagnole, cand Klapisch se afla in Sankt Petersburg. “Era pentru a treia oara cand ma aflam in acest oras si m-am indragostit cu adevarat de el. Eu si Bruno Levy ne-am spus ca daca ar fi sa existe vreo continuare a L’auberge espagnole, atunci aceasta ar fi locatia perfecta. Apoi ne-am trezit din intamplare in mijlocul unui eveniment care a marcat profund filmul ce a urmat. Am nimerit in culisele unei nunti care se desfasura intr-un restaurant. Mirele era in toaleta, beat, in vreme ce mireasa il astepta in fata usii. Eu si Bruno ne-am spus ca ceva de genul asta ar putea fi foarte amuzant daca William s-ar casatori in Rusia. Si de aici a pornit totul…,” spune Klapisch, care marturiseste ca acest moment de intimitate trait in Sankt Petersburg l-a determinat cu adevarat sa ia in considerare o continuare a povestii din L’auberge espagnole.

Singurul obstacol ramas in calea concretizarii proiectului ramanea distributia. Klapisch nu era deloc sigur de raspunsul actorilor la noua sa propunere. Acest obstacol s-a dizolvat indata, dovedindu-se ca toti membrii vechii distributii erau mai mult decat dornici sa isi reia rolurile intr-o continuare a povestii. Avand acordul actorilor, Klapisch s-a apucat sa scrie ceea ce a devenit Les poupees russes.

L’auberge espagnole trata perioada post-adolescentina pe care o strabat cativa studenti plecati cu burse Erasmus la Barcelona. De asta data, personajele sunt plasate in Rusia si se afla in pragul varstei de 30 de ani. Les poupees russes trateaza deci intrarea in maturitate a personajelor care trebuie acum sa isi castige traiul, sa se realizeze profesional si, nu in ultimul rand, sa isi gaseasca un partener de viata.

“Mesajul pe care vroiam sa il transmit cu L’auberge espagnole era «nu va lasati influentati de parerile celor din jur, de spusele cinicilor, traiti-va visurile, impliniti-va dorintele». De fapt, exista doua atitudini in viata: visarea si incetarea din a mai visa. A te maturiza inseamna, intr-o anumita masura, a inceta sa visezi. Pe de o parte este important sa nu renunti in intregime la visuri pentru ca fara ele imbatranesti inainte de vreme, insa pe de alta parte, risti sa nu stii cum sa traiesti in lumea reala. Xavier a visat sa scrie, insa a scrie nu este cu necesitate usor si nici nu ii asigura fericire permanenta. Am incercat sa tratez si aceasta latura, cat de sincer am putut,” spune Klapisch.