Gilberte Valandray s-a casatorit pentru prima oara cu un american pe nume Eric Thomson, in timpul unei vizite in Statele Unite. Mariajul lor a fost insa un esec. Dar cum consulul francez nu le-a legalizat casatoria, uniunea n-are nici o valoare legala in Franta Odata intoarsa la Paris, Gilberte se casatoreste cu Georges Valandray, un industrias bogat. Georges, care crede ca o casnicie poate fi reusita doar daca el este primul barbat din viata sotiei sale, nu stie nimic despre aventura acesteia cu Eric Thomson. Doar sora lui Gilberte, Arlette Poumaillac, inca celibatara, stie secretul. Dar ce s-ar intampla daca, pe neasteptate, Geroges Valandray ar face afaceri cu Eric Thomson, iar cei doi s-ar imprieteni la catarama?
“Andre Bourdonneaux, alias Andre Barde, a venit sa ma vada intr-o zi la invitatia 
lui Quinson. Nu-l stiam decat din auzite. Unele dintre operetele sale, scrise in colaborare cu compozitorul Charles Cuiviller, s-au bucurat de succes, mai ales “La reine joyeuse”, “Son petit frère” si “Afgar”.
Ca de obicei, intreprinzatorul nostru regizor s-a «amestecat» in povestea pe care i-a adus-o Barde. S-a dovedit ca schimbarile propuse de el au fost inspirate; piesa mi-a placut de la inceput. L-am dus pe noul meu coleg la Antibes si ne-am pus pe treaba. Cum programul teatrelor lui Quinson era foarte plin, s-a hotarat ca piesa noastra va fi jucata la Theatre des Nouveautes. Directorul, Leon-Benoit Deutsch, fiul unui industrias din nordul Frantei, nu parea un om al teatrului la prima vedere, dar in cele din urma ne-am dat seama ca este extrem de priceput.
A fost de acord cu toate cererile noastre si ne-a pus la dispozitie o distributie de zile mari: Regine Flory, Jeanne Cheirel si Pierrette Madd. Regine Flory, cunoscuta din music-hallurile londoneze, este personificarea femeii pisicoase, atat pe scen cat si in viata de zi cu zi. Cu doi ochi superbi si un corp care te face sa nu-ti iei gandul de la ea, Regine este cea care le-a bagat in sperieti pe toate femeile ale caror soti pleaca in turneu cu ea. Actrita complexa, ea poate juca, canta si dansa in egala masura Vedetele masculine au fost Koval and Robert Darthez. La Olyimpia, am ascultat un tanar cantaret din Marsilia, Berval, care a recitat foarte frumos «La Belote». Mi-a venit ideea de a-l lansa in opereta. In cele din urma am reusit sa dau de el in Challes-les-Eaux, unde isi facea tratamentul si l-am silit sa promita ca ni se va alatura. Pe urma mai este Pauline Carton care, in rolul episodic al portaresei, se bucura de un enorm succes.
La un nivel mai personal, Leon-Benoit Deutsch mi-a pus la dispozitie o orchestra compusa din 17 muzicieni – un numar impresionant pentru aceasta perioada – dupa ce la inceput mi-a oferit doar 5, motivand ca nu este suficient spatiu in sala. Dar a sacrificat un rand de scaune si s-a gasit loc si pentru muzicieni. Un gest nobil din partea unui director intreprinzator!”
