Persepolis adapteaza cinematografic fidel romanul (autobio)grafic omonim al Marjanei Satrapi, o poveste spusa la persoana I, in care autoarea rememoreaza propria maturizare, intre Teheran, Viena, din nou Teheran si stabilirea definitiva in Paris. Totul este prezentat in relatie cu istoria ultimelor trei generatii ale familiei sale si, prin prisma implicarii alor sai in afacerile politice interne si prin contactul sau direct cu prezentul politic al tarii natale, fiecare moment al povestii recupereaza un episod important din zbuciumata istorie recenta a Iranului: vremea Imparatului (cind bunicul sau, cu singe regal in vene, a fost inchis pentru ca era simpatizant comunist), dictatura Sahului (cind un unchi al fetei, marxist, a fost condamnat pentru ca uneltise impotriva domnitorului), revolutia islamica (unde mor sperantele parintilor ei in democratie) si razboiul dintre Irak si Iran (cind dispare chiar speranta de viata, astfel ca Marjane, pentru a fi in siguranta, e trimisa in Viena sa faca liceul).

Fiind vorba despre un parcurs care trece prin doua spatii culturale si politice aflate azi in conflict, ma gindeam ca Persepolis alege calea vreunei ideologii, insa nu e vorba de asa ceva. Filmul este echilibrat, are in spate o gindire matura, care traverseaza cu un fin umor dramele aferente perioadelor politice zbuciumate. Strabatem cu zimbetul pe buze transformarea Imparatului intr-o marioneta a vestului, o “pozitie” pe care si-o cumpara cu petrol, deziluziile care au insotit confiscarea democratiei dupa revolutie si frematam intens alaturi de Marjane, revenita din aventura vieneneza, in incercarile sale de a se exprima liber in spatiul coercitiv instaurat de fundamentalistii islamici in Iran. Iar contrapartea acelei lumi nu e nici pe departe un promised land. Marjane descopera un Occident rece, egoist, tipicar, gituit in comoditate, mai repede dispus sa profite decit sa ajute.

In ceea ce priveste realizarea, Persepolis este o transpunere adecvata a romanelor grafice in film (de animatie) si, in sensul acesta, e o replica excelenta data industriei IT folosite de americani in realizarea lui 300, de exemplu. In afara clipelor in care sintem alaturi de Marjane in prezent (cind imaginile sint color), lumea este redata intr-un alb-negru spectral. Personajele capata un oarecare contur, insa tot ceea ce tine de decor sau multimi apare fantomatic si sustine excelent emotia momentului: in Iran, razboiul sau reprimarea manifestatiilor da fiori, Occidentul pare cu atit mai ridicol.