Filmul a fost turnat dupa cartea “Jocul cu moartea” a lui Zaharia Stancu, dupa un scenariu facut de fiul scriitorului, Horia, adaptat, in timpul filmarilor, la rigorile cinematografice de regizorul Andrei Blaier. Istoria sa, de la carte la actorii care au intrat in pielea personajelor, a fost inca de la inceput stranie. Regizorul Andrei Blaier spune ca el a propus initial filmul, dupa care el a fost preluat de un alt regizor, care i-a distribuit in rolurile principale pe Mircea Diaconu si Toma Caragiu. Imediat dupa inceperea filmarilor insa, regizorul a plecat in strainatate si nu s-a mai intors. Asa ca Blaier a trebuit sa o ia de la capat, dar cu un buget mai mic decat cel initial, pentru ca se scazusera cheltuielile facute intre timp.

In 1975, Blaier a reluat filmarile, dupa ce a schimbat totul. “In “Jocul cu moartea” am vazut pur si simplu Decalogul. Era in cartea asta tot raul si tot binele si eram hotarat sa-l fac cu orice pret.” Pentru rolul Diplomatului – personaj care traieste din amestecul de perfidie, orgoliu, miselie si cinism – l-a ales pe Gheorghe Dinica, iar in rolul lui Darie – tanarul taran, cu constiinta inca pura, dar atos si hotarat sa-si vanda cat mai scump pielea – l-a distribuit pe Gabriel Oseciuc. Dupa care a urmat calvarul turnarii in Romania a unui film a carui actiune se petrece in patru tari.

Filmul a fost facut in doar sase luni si a inceput in august 1975. A fost un chin pentru actori, care au fost nevoiti sa joace afara, pe timp de toamna si iarna. Au filmat la Dunare, la Turnu-Severin, la munte la Valeni, la Malu’ cu flori, la Harsova, pe Valea Telejenului, in total vreo 40 de locuri, cu lungi si istovitoare deplasari. Cum o buna parte din scenariu se petrece in tren, a fost nevoie sa compuna, din vagoane adunate din toata tara, un tren de pe la 1917. Se filma greu, din pozitii imposibile, zile in sir, in conditiile in care pentru 5 minute de filmare pe o cale ferata era nevoie de zeci de telefoane si aprobari. In plus, chiar scenariul cerea filmarea unor conditii vitrege si mizerabile, pe care trebuiau sa le traiasca actorii. Statea sa ninga in ziua in care Dinica si Oseciuc au intrat goi, in apa rece ca gheata, pentru scena cu baia si furtul hainelor.

Andrei Blaier spune ca titlul initial a fost dupa carte: “Jocul cu moartea”. La vizionare insa, vestitul Dumitru Popescu a hotarat altfel. Unul din personaje spunea la un moment dat o replica: “Toate imperiile se fac praf si pulbere “. Asta i-a placut cenzorului, care a ordonat ca in 24 de ore filmul sa aiba un titlu despre cum imperiile se fac praf si pulbere. Asa ca, in cele din urma, s-a mers pe varianta cu “cenusa imperiului “. Desi, spune Blaier, “asta nu era decat o conotatie a filmului, intre toate celelalte, dar probabil ca asta l-a si salvat sa treaca mai usor de cenzura “.