“Goana dupa aur” ilustreaza parerea lui Chaplin conform careia tragedia si comedia nu s-ar afla niciodata prea departe una de cealalta. Dubla inspiratie i-a venit neasteptat in urma vizionarii unor stereograme despre privatiunile suferite de prospectori in timpul goanei dupa aur din Klondyke intre anii 1896-1898, precum si dupa lectura unei carti despre dezastrul expeditiei Dooner din 1846, cand un grup de imigranti, inzapeziti in Sierra Nevada, au lost nevoiti sa manance propriii mocasini si cadavrele camarazilor morti. Din aceste teme sumbre insolite, Chaplin a creat comedia de cea mai buna calitate. Cunoscutul Mic Vagabond devine un cautator de aur, alaturandu-se multimii de optimisti curajosi pentru a infrunta toate riscurile frigului, inanitiei, singuratatii si chiar si ale aparitiilor neasteptate ale ursilor grizzly.

Sub toate aspectele, filmul a constituit unul dintre cele mai complicate proiecte din cariera lui Chaplin. Timp de doua saptamani echipa a filmat exterioarele la Truckee, in tinuturile inzapezite din Sierra Nevada. Aici, Chaplin a recreat cu fidelitate imaginea istorica a prospectorilor escaladand trecatoarea Chilkoot. Circa 600 de figuranti, majoritatea oameni Fara capatai din Sacramento, au fost adusi cu trenul pentru a se catara prin stramtoarea inalta de 700 de metri sapata in zapada muntelui. Pentru scena principala, echipa s-a intors in studiourile de la Hollywood, unde a fost creat din lemn, sarma ghimpata, panza de sac, ghips, sare si faina un Ian muntos miniatural deosebit de realist. In plus, tehnicienii studioului au inventat machete unice pentru realizarea efectelor speciale de care avea nevoie Chaplin in crearea uneia dintre cele mai reusite secvente de suspans comic din istoria filmului: cabana minerilor, distrusa de furtuna si suspendata pe marginea unei prapastii. Trecerea de la macheta la decorul la scara naturala e adesea imposibil de sesizat.

“Goana dupa aur” are numeroase scene devenite de-acum clasice de comedie. Ororile aventurii pionierilor din secolul at XIX-lea, muritori de foame, au inspirat secventa in care Charlie si partenerul sau Big Jim (Mack Swain) raman inzapeziti si infometati. Charlie isi gateste cizma ca pe o adevarata delicatesa. In ochii delirantului Big Jim, el se transforma cu intermitente intr-un pui bun de pus la cuptor —o reusita atat pentru cameraman, care a realizat aceasta elaborata secventa numai prin intermediul aparatului de filmat, cat si pentru Chaplin, care, in mod miraculos, preia caracteristicile unei pasari. Singurul vis al prospectorului, acela de a gazdui o cina de Anul Nou pentru frumoasa dansatoare (interpretata de Georgia Hale, care a inlocuit-o pe Lita Grey, in varsta de 16 ani, cand aceasta a ramas insarcinata si s-a casatorit cu Chaplin), ii ofera lui Chaplin ocazia de a crea o alta scena faimoasa: dansul chiflelor. Desi nu era un numar inedit, Chaplin imprima o originalitate cu totul personala dansului picioarelor improvizate din furculite si chifle. Astazi, “Goana dupa aur” apare ca unul dintre cele mai desavarsite filme ale lui Chaplin. La sfarsitul vietii, regizorul a declarat in repetate randuri ca acesta este filmul pentru care ar vrea cel mai mult sa fie cunoscut.

Lasă un comentariu