The Hurt Locker 2
  • REGIA: Kathryn Bigelow
  • SCENARIU: Mark Boal
  • PRODUCATOR: Kathryn Bigelow, Mark Boal, Nicolas Chartier, Greg Shapiro
  • IMAGINE: Barry Ackroyd
  • DISTRIBUTIE: Jeremy Renner, Anthony Mackie, Brian Geraghty, Ralph Fiennes
  • PREMIERA: 4 septembrie 2008 (Festivalul de Film de la Venetia) ; 26 iunie 2009 (SUA)
  • WEBSITE: The Hurt Locker

Momentan nu exista imagini atasate galeriei curente

De cand filmul a devenit un mainstream si un mijloc de comercializare atat pentru divertisment, cat si pentru miscari sociale, conflictele militare au facut subiectul peisajului Hollywoodian, filmele fiind lansate dupa, si uneori inainte de, incetarea ostilitatilor intre beligeranti. Cinematografia de dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a simtit indreptatita a lansa sute de filme avand ca tema razboiul, filme ce nu sunt cu mult mai deosebite decat cele facute inainte. Finisate si cu un buget ametitor, filmele despre razboi se distanteaza din ce in ce mai mult de realitate, pana si celebrele si aclamatele filme precum “The Longest Day” sau “Patton”, nu neaparat ca distorsioneaza adevarul, dar nu reuseste sa capteze adevarata esenta a razboiului si ororile lui.

In epoca cinematografica post-Vietnam, desi nivelui violentei este cu mult mai ridicat, filme bune, multe dintre ele laureate Oscar, precum “Platoon”, “Apocalypse Now”, “The Deer Hunter” sau “Full Metal Jacket”, aleg sa nu se axeze pe reaitatea razboiului, ci mai degraba pe efectul emotiv al sufletului si psihicului. In present, filmele – desi putine care se bazeaza pe conflictul din Orientul Mijlcoiu, conflict ce a definit, politica externa si militara a Statelor Unite in ultimii douazeci de ani – vedem filme precum “Saving Private Ryan” sau “We Were Soldiers”, care se intorc la perioda celui de-al doilea razboi mondial, redandu-l de data asta, intr-un ton mult mai brutal si realistic.

The Hurt Locker, al lui Kathryn Bigelow (“Point Break”), portretizeaza trecutul si prezentul, intr-un film minunat realizat, despre teroarea zilnica si uzura psihico-morala a trei genisti din timpul razboiului din Irak, in jurul anului 2004, a caror misiune era sa securizeze si demorseze un periemtru din jurul teatrului de desfasurare al armatei.

Isi pierd principalul technician, fiind inlocui, apoi, de sergentul William James (Jeremy Renner, “The Assassination of Jesse James”, ”28 Weeks Later”), cu experienta in domeniu, ce incurajeaza metode riscante in timpul misiunilor sale de demorsare, afisand o lipsa totala de interes pentru viata sa si a camarazilor lui. Sergentul JT Sandborn (Anthony Mackie, “We Are Marshall”) si specialistul Owen Eldrige (Brian Geraghty, “Jarhead”), curand ajung sa dezaprobe metodele noului sergent, gandindu-se din ce in ce mai mult la cate zile mai au de servit pe front. Norocos, nebun sau foarte talentat, James reuseste de fiecare data sa isi duca la bun sfarsit misiunile, desi, neranindu-I nicodata fizic, metodele sale neconventionale ii innebunesc psihic pe Sanborn si Eldrige, deja confuzi din punct de vedere emotional.

In mare, poveste din The Hurt Locker, este incredibil de simpla, si devine din ce in ce mai previzibila pe masura ce filmul inainteaza, el nebazandu-se pe un scenariu puternic. Tine mai mult de profunzimea caracterelor, de ororile raboiului, de cicatricile emtionale provocate de apropierea de moarte si posibilitatea de deces.

Desi este un film neasteptat de bun, cu atat mai mult cu cat o femie regizor reusete sa abordeze o asa tema, “The Hurt Locker”, din punctual meu de vedere, face mare greseala de a pune mai mult accentul pe conditia soldatului american in detrimentul suferintelor celor din Irak, incadrand pelicula undeva in panoplia filmelor de propaganda americana. Din 2001 pana in prezent majoritatea filmelor ce abordeaza subiectul Irak, au avut un real success prin simplu fapt ca ating acea coarda sensibila americana, ridicand la rangul de erou soldatul american si demonizand pe cat se poate tabara inamica. As vrea sa vad un film, care sa se bucure de acelasi success, si depre situatia celor in Irak sau Afganistan, despre cum sute de civili sunt omorati prinsi intre focurile americane si cele ale insurgentilor, despre atrocitatile de care americanii dau dovada, despre faptul ca acei “demoni” ce trebuie civilizati,care, din intamplare locuiesc intr-o zona ravnita datorita “aurului negru”, nu fac altceva decat sa isi urmeze religia si credinta adanc inradacinata in sufletele lor. Cand Spielberg scoate un film depre evrei si suferintele prin care au trecut, toti sar ca arsi, urland in gura mare “jos cu propaganda evreiasca, Holocaustul e o mare minciuna”, dar cand vine vorba de propaganda americana toti tac ametiti de “vitejia, curajul si eroismul” de care soldatul american da dovada, in timp ce, curatandu-si mainile de sange, calca nepasator, si razand in barba, peste cadavrele sutelor de copii macelariti. Posibil ca situatia din cinematografia americana sa se schimbe in viitorul apropiat, reteta fiind deja mai mult decat un cliseu ieftin sau…posibil ca nu.

Filmat in Orientul Mijlociu, mai exact, in Iordania, la cativa kilometri de garnita cu Irak, dupa un scenariu de Mark Boal, filmul este unul dintre cele mai promitatoare si bine primite pelicule ale anului, cumuland un numar impresionant de premii.

Lasă un comentariu