Jazz-Singer_thum
  • REGIA: Alan Crosland
  • SCENARIU: Alfred A. Cohn, Samson Raphaelson
  • IMAGINE: Hal Mohr
  • DISTRIBUTIE: Al Jolson, May McAvoy, Warner Oland
  • PREMIERA: 6 octombrie 1927

In istoria cinematografiei, anumite filme s-au bucurat de o atentie speciala, daca nu pentru estetica lor, atunci pentru rolul jucat in dezvoltarea cinematografului asa cum il cunoastem astazi. “Cantaretul de jazz” al lui Alan Crosland a marcat fara indoiala evolutia genului, atat ca forma artistica cat si ca industrie profitabila. Lansat in 1927 de Warner Brothers, avandu-l in distributie pe Al Jolson, unul dintre cei mai cunoscuti cantareti ai vremii, “Cantaretul de jazz” este considerat in unanimitate a fi primul lungmetraj sonor. Desi se limiteaza la reprezentatii muzicale si la cateva dialoguri, anterioare sau ulterioare acestora, folosirea sunetului a introdus schimbari inovatoare in industria cinematografica, destinate sa revolutioneze Hollywoodul mai mult decat orice alt film de pana atunci.

Intriga, amestec de musical si melodrama, este relativ simpla. Jackie (Jolson) este un adolescent, singurul copil al devotatului cantor Rabinowitz (Warner Oland), care il incurajeaza sa urmeze traditia familiei si sa imbratiseze profesia de cantor. Desi profund influentat de radacinile sale evreiesti, pasiunea lui Jackie este jazzul si tanarul viseaza la publicul pe care avea sa-l inspire cu vocea sa. Dupa ce un prieten de familie ii marturiseste lui Rabinowitz ca l-ar fi vazut pe Jackie cantand intr-o cafenea, tatal furios isi pedepseste fiul, alungandu-l din casa parinteasca departe de mama sa indurerata — Sara (Eugenie Besserer). Ani mai tarziu, dupa ce se afirma ca interpret de jazz, Jackie, alias Jack Robin, se intoarce cautand impacarea. Regasindu-si tatal la fel de sever, dar acum bolnav, Jack este nevoit sa aleaga intre cariera de cantaret cu chip machiat si identitatea sa evreiasca.

“Cantaretul de jazz” este mai mult decat primul film sonor, el marcheaza un pas decisiv in directia unui nou tip de cinema si unei noi forme de divertisment. Dupa cum a afirmat cunoscutul analist, Michael Rogin, “Cantaretul de jazz” poate fi considerat un exemplu tipic pentru transformarea evreilor in societatea americana: asimilarea rasiala intr-o America alba, convertirea religioasa la dogme spirituale mai putin stricte si integrarea antreprenoriala in industria cinematografica americana la inceputul epocii sunetului.

Lasă un comentariu