“Terminalul” este povestea lui Viktor Navorski (Tom Hanks) venit din Europa de Est sa viziteze New York. In timpul zborului, in tara sa are loc o lovitura de stat. Aterizand pe aeroportul John F. Kennedy, Viktor Navorski isi da seama ca pasaportul si toate actele sale de identitate nu mai sunt valide. Astfel, nu are voie sa intre pe teritoriul Statelor Unite si se vede nevoit sa traiasca in terminalul aeroportului pana cand razboiul din tara lui va lua sfarsit. Saptamanile si lunile se scurg, Viktor descoperind un univers complex si comprimat in acelasi timp; o lume eterogena, cu lucruri si situatii absurde, cu generozitate, ambitii, haz si chiar cu romantism. Ca un “fara domiciliu”, se instaleaza in terminalul aeroportului unde se va imprieteni cu personalul aeroportului si chiar se va indragosti de Amelia (Catherine Zeta-Jones), insotitoare de bord. Viktor are un conflict cu Frank Dixon (Stanley Tucci), seful Serviciului de Emigrari, care considera ca problema est-europeanului este strict birocratica si, ca atare, nu o poate rezolva. Dar in acelasi timp cauta sa scape de el.

Toate personajele pe care Viktor le intalneste in periplul sau se adeveresc interesante. Politica americana, in general, este denuntata, cu un accent special pe cea a emigratiei fara a lasa impresia unei propagande sau a unui cliseu bine cunoscut. De la patiserii pana la decorul somptuos realizat pentru sublima insotitoare de bord, Amelia, de-a lungul firului intalnirilor insolite, cum ar fi cea cu maturatorul Gupta Rajan (Kumar Pallana) sau cu omul de serviciu al aeroportului, Enrique Cruz (Diego Luna), Spielberg ne ofera un voiaj agreabil… fara a decola din terminal.

Tom Hanks semnase contractul pentru rolul lui Viktor Navorski inainte ca Spielberg sa ia hotararea de a regiza filmul. Iata ce declara el despre acest rol: “Am citit scenariul gandindu-ma ca este prea bun pentru a fi adevarat. Cred ca oricine se simte stingher ajungand intr-o tara a carei limba o cunoaste mai mult sau mai putin bine. Imi amintesc de prima mea calatorie peste Ocean. Ma simteam groaznic. Nu indrazneam sa ma apropii de cineva, chiar daca nu aveam nici o problema de viza, de imigrare, politie sau oricare alta.

Cred ca situatia din film este credibila. Acest om vine dintr-o tara diferita unde ceva groaznic se intampla; tara care , legal, nu mai exista deocamdata – actele pe care le are asupra lui sunt nule. Intr-o astfel de situatie, Politia de Frontiera nu-l va intampina cu bratele deschise spunandu-i: “Fii binevenit, distractie placuta la New York!”. Aeroportul este o usa de intrare, oamenii sunt verificati. In cazul de fata, Viktor nu este in regula: nu poate intra pe teritoriul USA, dar nici sa se intoarca de unde vine. Granitele sunt inchise pentru el. Ceea ce mi-a placut in scenariu este ca Viktor intelege repede care e miza, intelege modul in care functioneaza sistemul in cazul sau si nu incearca sa lupte impotriva acestuia si a statului. Din moment ce se gaseste in aceasta situatie, va incerca sa-si construiasca un comportament cat mai acceptabil.”.