Dupa ce a realizat mult elogiatele si prestigioasele filme “Balada salbatica” (1973) si “Zile in paradis” (1978), Terrence Malick a facut ceva nemaipomenit pentru un regizor de talia sa: a disparut fara urma. Zvonurile s-au grabit sa apara: Malick traia o viata izolata intr-o localitate departata. Sau poate colinda Texasul cu rucsacul in spinare, admirand natura. Oriunde ar fi fost, vestile despre intoarcerea sa spre sfarsitul anilor 1990 au fost la fel de neasteptate. S-au stiut foarte putine detalii despre noul proiect al lui Malick, dar doua lucruri erau clare: era vorba de o adaptare a romanului lui James Jones despre al Doilea Razboi Mondial, “The Thin Red Line”, si filmul urma sa aiba o distributie in care intrau cateva staruri consacrate, alaturi de tineri actori talentati.

Ambele aceste previziuni s-au dovedit corecte, dar filmul a surprins totusi pe multi. Mai ales dupa drama lui Spielberg despre al Doilea Razboi Mondial, “Saving Private Ryan”, filmul lui Malick a parut deosebit de cerebral. Cele doua filme difera radical si reactiile pe care le-au starnit au reflectat deosebirile dintre ele. Publicul a parasit sala dupa filmul visceral at lui Spielberg complet ravasit. Dar dupa filmul filosofic al lui Malick spectatorii au iesit scarpinandu-se in cap.

Si totusi, e clar care dintre ele lasa o impresie mai puternica. “La hotarul dintre viata si moarte” pune problema nebuniei razboiului dintr-o perspectiva pur teoretica, chiar teologica. Razboiul, pare sa spuna filmul, este mai mult decat un conflict intre doua grupuri de oameni. Este un afront adus naturii si deci lui Dumnezeu. Filmul lui Malick exploreaza constiinta colectiva a trupelor, incercand sa impace ideea fragilitatii vietii cu violenta necontenita a comportamentului lor. Trece cu indrazneala de la un soldat la altul, intrand in mintile lor si amplificandu-le gandurile intr-un dialog interior continuu, dar pastrandu-le anonimatul.

Oamenii sunt profund constienti de existenta lumii exotice din jurul lor, mai ales de frumusetea ei: la inceputul filmului vedem un soldat dezertor (Jim Caviezel), care duce o viata simpla si pura in millocul unui trib din Pacificul de Sud, pana cand ea este intrerupta brusc de ingerinta razboiului. In timp ce soldatii se strecoara prin padure, Malick nu se poate abtine sa nu-si indrepte ochiul camerei asupra naturii salbatice din jurul lor sau sa nu surprinda razele de soare printre frunzele copacilor. E ca si cum Dumnezeu si toate creaturile sale privesc aceasta ciudata specie in actiune, distrugand tot ce e bun in lume, si se intreaba unde a dus liberul lor arbitru.

Sunt cativa actori ale caror interpretari raman in memoria spectatorului – Elias Koteas in rolul sensibilului Capitan; Nick Nolte in rolul unui colonel grosolan, carierist; Sean Penn – al sergentului cinic-, dar naratiunea lui Malick este intentionat eliptica. Filmul nu are cu adevarat inceput si sfarsit si, desi este punctat de secvente dramatice si scene de lupta captivante, acestea sunt numai Intreruperi ale unei meditatii profunde asupra sensului vietii.