Dupa mai multi ani de promisiuni, cinematografia din Africa de Sud pare gata sa dea lovitura, iar “Tsotsi” ar putea sa fie filmul care sa faca acest lucru. Cum se intampla deseori cu cinematografiile nou aparute, filmul isi culege povestea de pe strazile orasului si o spune intr-un stil realist, cu actori neprofesionisti sau lipsiti de experienta. Personajul central, Tsotsi (Presley Chweneyagae), este un golan marunt care, impreuna cu trei tovarasi, il  jefuiesc pe un om de afaceri, intr-un tren. in timpul jafului, Tsotsi il injunghie i il omoara pe barbat. La intoarcerea in orasul saracacios unde traiesc, unul dintre membrii bandei este coplesit de remuscari — dar Tsotsi il dispretuiesete pentru slabiciunea lui si il bate. Tsotsi, care lucreaza acum pe cont propriu, fura masina unei bogatase, ranind-o pe femeie. Reusind sa fuga, Tsotsi descopera bebelusul femeii pe bancheta din spate a masinii.

lnstinctul ii spune lui Tsotsi sa abandoneze copilul, insa ceva il retine. Il duce cu el in ghetou si incearca sa il hraneasca si sa aiba grija de el. Insa copilul are nevoie de lapte, asa ca Tsotsi o obliga pe o tanara mama sa ii alapteze copilul. Miriam (Terry Pheto) tine la copil si incearca sa il convinga pe Tsotsi sa il inapoieze mamei. In final, nereusind sa se disculpe in fata lui Miriam, Tsotsi este obligat sa se confrunte cu natura existentei sale si cu directia pe care o ia aceasta.

Chweneyagae si Pheto isi interpreteaza remarcabil rolurile, intr-un film care transmite cu putere brutalitatea si mizeria mahalalelor din Johannesburg — mentinand, in acelasi timp, credinta puternica in spiritul uman, care nu se lasa zdrobit sub greutatea opresiva a saraciei. Daca uneori regia pare exagerat de teatrala — cu pauze grele pentru a absorbi semnificatia unei scene — acesta este un pret mic pentru marea capacitate de patrundere a filmului.