Ultimul western at Iui Clint Eastwood este un film plin de maretie – sumbru, palpitant si complex -, o saga de o frumusete melancolica si de un incapatanat realism moral istoric. Castigand Oscarul pentru cel mai bun film si pentru regie, Eastwood- si-a primit cu intarziere (aceasta fiind a saisprezecea pelicula pe care o regizeaza),rasplata pentru cariera sa de autor de film. Protagonistul sau este radical diferit de cowboy-ul dur, anonim si tacit al western-urilor sale din tinerete. Filmul, recunoscut drept un mare western antiromantic, se bazeaza pe un scenariu care a asteptat 20 de ani pana cand Eastwood sa-l adopte si sa-si deconstruiasca prin el propriul mit. Pistolari carunti, femei napastuite si uratenia si suferinta mortii – acestea sunt punctele de reper din “Unforgiven”. La ele se adauga, in spiritul unui umor sarcastic, persiflarea eroismului cowboy-ului traditional si figura unui romancier care rescrie si  infrumuseteaza melodramatic evenimentele sangeroase la care este martor.

Personajul lui Eastwood. ridatul William Munny, este un fost ucigas, transformat de dragostea unei femei care a murit recent, lasandu-I sa-si creasca singur cei doi copii la ferma lor din ce in ce mai saracacioasa. Spre deosebire de Josey Wales, Munny nu lupta sa se salveze, ci sa-si pastreze umanitatea atunci cand se insoteste cu un vechi tovaras, Ned (Morgan Freeman), pentru a obtine recompensa oferita de prostituatele unui bordel din posomoratul oras Big Whiskey. Misiunea lor este sa razbune moartea uneia dintre ele, ignorata de brutalul serif local, Little Bill (Gene Hackman). Intre timp, spectaculosul ucigas, English Bob (Richard Harris), soseste in oras pentru a primi el insusi recompensa,intovarasit de biograful sau, unul dintre acei jumalisti din Est care, in romanele lor de doi bani, transforrnau drojdia societatii in eroi neintelesi, luptatori pentru libertate.

“Unforgiven” impresioneaza in primul rand prin felul in care submineaza mitologia Vestului, a proscrisilor plini de viata si a faptelor lor de vitejie, combinat cu fragmentele de realitate pe care si le amintesc Munny si Ned: dormitul – incomod – pe liniile de cale ferata, calaritul – mizerabil – prin ploaie sau uratenia gestului de a impusca pe cineva – preferabil cazut la pamant. Si – un nou contrast – frumusetea extraordinara a peisajelor (din statul canadian Alberta, inlocuind spectaculos regiunea centrala a Americii). Filmul este punctat de momente de oroare, de la uciderea tinerei prostituate la inevitabila confruntare din final.

Hackman si Freeman fac roluri de exceptie, dar interpretarea lui Eastwood contine o interesanta dihotomie: afirmatiile cucernice ale lui Munny si declaratiile sale ca si-a pierdut apetitul pentru crime nu suna intru totul credibil, iar atunci cand eroul ajunge, in fine, in stare de furie, rezultatul este ceea ce fanii lui Eastwood asteptau de mult sa vada.

“Unforgiven” este un film de o virtuozitate rara, reprezentativ pentru arta lui Eastwood, care vadeste aici toata patrunderea data de practicarea unui gen pe care I-a mentinut in viata practic singur, timp de 20 de ani, cat westemul a host in dizgratie. Hackman, care refuzase scenariul multi ani inainte de a fi preluat de Eastwood, a castigat un Oscar pentru rolul sadicului Little Bill. Pe genericul final, Eastwood dedica filmul, intr-un gest emotionant, “lui Sergio si Don” – mentorilor sai, regretatii Leone si Siegel.