Produs de Pixar Animation Studios si regizat de Andrew Statnton, “Wall-E” e despre un robotel programat sa curete planeta, mutand rand pe rand cuburile de gunoi compact. Totusi, dupa 700 de ani de functionare, are o mica hiba:si-a format o personalitate. Este extreme de curios si putin cam nesigur.

Prima jumatate de ora nu are absolut niciun dialog, iar filmul incepe mai mult decat promitator, incat te gandesti daca acest lucru va fi sustinut pe toata durata lui si vei fi placut suprins sa descoperi ca astepatrile iti sunt depasite.

Numele lui este un acronim al misinuii pe care trebuie sa o indeplineasca pe o Terra plina de reziduri:Wall – E (Waste Allocation Load Lifter Earth – Class), este un compactor de gunoi ce functioneaza cu energie solara, avand o pereche de lentile retractabile pe post de cap si cu doua senile ce sustin un corp patrat si ruginit din metal. Pe o planeta poluata, cu mai multe deseuri decat ar putea sa manipuleze, corporatia Buy N Large, isi evacueaza clientii intr-o croaziera de cinci ani in spatiu, lasand robotii sa curete in urma lor. Trec 700 de ani si Wall-E inca lucreaza…

Vine acea zi cand Wall-E o vede pe Eve, un robot trimis de oameni sa verifice evolutia operatiunilor de pe Terra. Eve (Extraterrestrial Vegetation Evaluator) este un robot-sonda elegant si foarte performant care il face pe Wall-E sa simta ca ar putea strabate intreaga Glaxie pentru a o cuceri.

Din moment ce filmul nu a fost facut de roboti, are si lacune, una dintre ele fiind distribuirea lui Fred Willard in rolul lui Shelby Forthright (directorul executive al Buy N Large Corporation), ce isi face aparitia pe un ecarn de la bordul navei, sfatuind echipajul sa “pastreze cursul”, aparitie care deranjeaza, prin simplu fapt, ca un actor destul de cunoscut ca Willard, atenteaza oarecum la puritatea animatiei, desi, trebuie luat in calcul si faptul ca “Wall-E”este primul film Pixar care combina animatia cu cadre filmate.

Andrew Stanton a conceput Wall-E impreuna cu John Lasseter, Pete Docter si Joe Ranfit inca din 1994. “Toy Story” fiind deja in post-productie, scenaristii trebuiau sa vina cu idei pentru urmtoarele lor proiecte – “A Bug’s Life”, “Monster, Inc.” si “Finding Nemo”. “Ce ar fi daca omenirea ar parasi Pamantul, si cineva a uitat sa deconecteze ultimul robot?”, se intreba Stanton, iar pe masura ce se chinuia sa faca perosnajele din “Toy Story”cat mai accesibile pentru public, ideea lui despre un robotel singuratic pe o planeta devastate devenea din ce in ce mai puternica. Impreuna cu Pete Docter au inceput sa lucreze in 1995 la film timp de doua luni, numindu-l “Trash Planet”, dar aveau dificultati in a dezvolta povestea, incat Docter a decis sa regizeze “Monster, Inc.” Stanton a reluat scenariul la Wall-E in 2002, in timp ce lucra la “Finding Nemo”. La sfarsitul lui 2003, Stanton a creat un fel de demo ale primelor 20 de minute din film, incat Lesseter si Steve Jobs fiind impresionati, productia oficiala a filmului incepea in sfarsit.

Wall-E a fost cel mai complex film produs de Pixar de la “Monster, Inc” pana in prezent (125.000 de storyboard-uri, in timp ce media celorlalte filme Pixar era de 75.000). A castigat Oscarul pentru “Cea mai buna animatie”si a fost nominalizat la inca 5 categorii, printre care “Cel mai bun scenariu”si “Cea mai buna coloana sonora”. Walt Disney Pictures a propus ca filmul sa fie nominalizat si la categoria de “Cel mai bun film”, lucru care nu s-a intamplat, provocand controverse. Peter Travers (critic de film), afirma ca “daca a existat vreodata un moment cand o animatie merita sa fie nominalizata ca cel mai bun film al anului, aceea ar fi fost Wall-E”.

In 2010, revista Time, a clasat filmul pe locul intai, in topul “Celor mai bune filme ale deceniului”